Cum si-a construit casa o cititoare
Menu

Construirea casei cu peripetii

By Bogdan Livinti | Imobiliare

constructie casa frumoasa

In urma cu aproximativ o saptamana o cititoare a articolului despre solutiile de izolare a case mi-a trimis un mesaj, dorea sa obtina mai multe informatii inainte de a-si termoizola casa.

In urma cu aproximativ o saptamana o cititoare a articolului despre solutiile de izolare a case mi-a trimis un mesaj, dorea sa obtina mai multe informatii inainte de a-si termoizola casa.

I-am raspuns pe cat am putut de repede si am corespondat in continuare cu Ramona, asa am aflat ca si-a ridicat o casa la poalele muntilor, langa Brasov, mi-am si imaginat zona...noi fiind mari amatori de drumetii&sporturi montane.

Cand am aflat ca si-au construit casa, un lucru pe care-l consider foarte greu, mi s-a aprins un beculet:), m-am gandit ca am putea beneficia de experienta lor cu totii, si asa nu se gasesc informatii de calitate pe un singur site​, i-am trimis imediat o propunere sa puna in scris experienta construirii casei, de la aparitia primului gand, etapele, peripetiile prin care au trecut si inclusiv pana la momentul la spargerei sampaniei de treptele casei:D

Aproape am sarit de pe scaun, cand am primit vestea acceptarii propunerii mele, noroc ca eram la volan si prins in centura altfel as fi iesit cu capul prin trapa:))

Ramona care este foarte talentata la scris povesti dupa cum vei observa mi-a trimis o prima partea a povestii lor,​ in care ne regasim atat de bine, te invit sa o citesti.

Inceputul

La 39 de ani, în anul 2014 septembrie, am început construcția casei noastre, o casa de 170 mp cu etaj si terasă, fără balcoane, la parter living, bucătărie, baie, hol, la etaj trei camere, dressing, baie și pod, orientată SE - SV, la intrarea în Brașov sub pădure, în mijlocul naturii și totuși în oraș (aparține de Săcele, care este municipiu….și las aceste puncte……).


Este prima noastră casă și probabil ultima, dar abia așteptăm să ne mutăm, pentru că suntem niște oameni obișnuiți, dar nu de puține ori am auzit în jurul meu fraza “își fac casă, deci au bani”….”sau cine își face casă are bani”, negândindu-se niciodată la eforturile și sacrificiile făcute, am făcut și facem eforturi considerabile pentru a duce la capăt acest proiect.


Deși eu și soțul meu avem gusturi, preferințe diferite am reușit prin consultare permanentă să ajungem la un numitor comun în ceea ce privește arhitectura casei, mărimea geamurilor, culoarea acoperișului, design-ul casei, materialele utilizate, etc, fiind atât de diferiți am reușit până acum să nu avem disensiuni care să nu se rezolve.

Implicarea ambelor soți/parteneri/familie este esențială, deși există situații când doar soțul sau doar soția se ocupă integral. În cazul nostru, de construcție s-a ocupat soțul meu, iar eu de obținerea tuturor avizelor.

Am respectat toate cerințele legale cu foarte multe drumuri la autoritățile locale și județene, timp, nervi, răbdare, dar despre acestea urmează să povestesc mai pe larg.

Din păcate, autoritățile locale nu îți oferă ajutor, de cele mai multe ori te încurcă și apoi își dau seama că au greșit sau vin cu scuze de genul, “angajatul nostru e nou, nu este motivat de salariu, nu știe” sau dacă doamne ferește ai avize la semnat vara, ferească sfântul trebuie să aștepți persoana cu semnătura să se întoarcă din concediu, după care ți se mai cere o hârtie care nu apărea pe nici o listă…..după care altcineva e plecat în concediu….


Mai avem câteva etape de parcurs: termoizolația, finisajele interioarele, terminarea gardului, aranjarea grădinii, iar resursele financiare aproape s-au epuizat.

Casa este deja funcțională, mai avem câteva emoții la încălzirea prin pardoseală și ne dorim să fim mai atenți la persoanele cu care vom continua casa.

Ne-am fi dorit să avem o echipă cu care să putem lucra de la început la sfârșit, dar acest lucru a fost imposibil, am găsit foarte puțini meseriași serioși (nu știu dacă doi în total), dar ne apropiem de final.

Apartament la bloc sau casă construită?

Aveam nevoie de o locuință pentru noi doi, ca să nu mai umblăm dintr-un apartament în altul - amândoi locuind cu mamele. Pare destul de ciudat, dar eu una nu pot sta nici cu mamele, nici într-o locuință închiriată, iar banii pe care i-aș fi dat i-aș fi putut transforma într-o rată pentru apartamentul propriu.

Anii 2011 - 2013, chiar începutul anului 2014 au fost ani de căutări ai unei locuințe la bloc. Pentru că amândoi aveam strânși niște bani, inițial ne-am gândit la un apartament cu două sau trei camere. Am căutat în lung și în lat, în tot Brașovul apartamente la bloc sau în casă, noi și vechi, pe internet, prin agenții imobiliare.

Am vizionat apartamente în casă, în centrul vechi al Brașovului, majoritatea necesitau restaurări majore, iar camerele erau nedecomandate, localizate în curți pline de igrasie, deși unele apartamente aveau reparații făcute. Cu toate că am fi putut cumpăra un astfel de apartament cu o sumă între 32 000 de euro și 45 000 de euro, dacă mai puneam la socoteală renovarea cu siguranță se mai adăugau 10 - 15 000 euro. Lipsa soarelui în curți și implicit în apartamente ne-a făcut să ne reorientăm spre locuințe noi. Prețul mult prea mare de asemenea, mereu ne gândeam că putem construi o casă la roșu cu 30 - 35 mii euro.


Am reînceput căutările, de această dată am luat la rând toate cartierele rezidențiale și da am fi găsit ce căutam, dar nu am găsit nimic perfect - niște potențiali clienți ca noi care mereu găseau ceva: stradă neasfaltată, suprafată prea mică, preț prea mare (sub 650 de euro mp construit în bloc nou nu am găsit), bucătărie cu living, parcare foarte scumpă (de la 5000 de euro în sus locul de parcare), zonă prea aglomerată, orientare necorespunzătoare, bloc prea vechi, scară neîngrijită, poziționare spre nord, preț prea mare la apartamentele vechi în comparație cu unele noi sau preț foarte mare la cele noi etc.

Noi căutam un apartament cu 2-3 camere decomandate, într-un bloc cu maxim 4 etaje, exclus parter sau ultimul etaj, preferabil bloc tip vilă, orientare SE sau SV, exclus cu fața spre stradă și altele, cu parcare inclusă, dar acestea au fost criterii esențiale, în plus prețul pe mp.

Trăgând o linie la tot ce am văzut, nu ne-a plăcut nimic în totalitate, iar după fiecare vizionare ne fugea gândul tot la o casă pe pământ, știam că o casă la gata se poate construi cu maxim 400 de euro mp. Soțul meu mereu spunea că trebuie să construim o casă, iar eu mereu mă temeam deoarece mi se părea ceva aproape imposibil, știam de la cunoștințe câte probleme pot apărea, nu știam nimic despre construcții, nu aveam banii necesari, însă aveam terenul….iar acesta a fost un mare plus.


Aveam acest teren de ani de zile, teren care s-ar fi putut vinde și pe care de câte ori am avut ocazia să îl vând nu am făcut-o. De câte ori mergeam cu un potențial cumpărător să-i arăt terenul, mi se părea că este atât de frumos acolo, atât de liniștitor (în ciuda multor probleme existente, dar aceasta este o altă poveste…) încât ne-am hotărât, de fapt mai mult eu m-am hotărât, soțul era deja de câțiva ani, să facem casă.



Cum am reușit să mă hotărăsc deși nu-mi doream să mă implic într-un așa proiect?


Cu cât vedeam mai multe apartamente, cu atât gândul nostru era tot la construirea unei case pe pământ, dacă ne luam un apartament din banii pe care îi aveam - evitând astfel un credit imobiliar, și ulterior am fi început construirea unei case era un risc prea mare, deoarece am fi amânat acest lucru, ne-ar fi fost comod să stăm la bloc și ne-am fi lenevit, nu ne-am fi putut împrumuta de o sumă atât de mare (probabil peste 60 de mii de euro pentru casă). Am analizat și varianta unui credit prin programul prima casă, pentru a nu cheltui banii strânși, dar tot nu am fi putut construi casa pentru că nu am mai fi avut cu ce garanta. Pentru noi chiar nu a fost ușor, am preferat să mai stăm la mame și pentru a salva bani, oricum toată ziua ne-o petreceam la muncă.

Ne imaginam cum este să stai din primavară până toamna târziu la aer curat, să ai ceva de făcut în grădină, iar iarna, chiar dacă este frig să poți ieși imediat în curte, să poți admira pădurea, Vf. Postăvarul și Munții Bucegi.

Cum ar fi să vii acasă de la muncă și să te simți acasă la tine ca în concediu...încă nu am ajuns la acest stadiu, dar visul e aproape gata, casa este ridicată.


Tot când eram în căutare de apartamente, am fost la un târg de imobiliare unde am cunoscut un dezvoltator imobiliar care construia apartamente in case tip vilă sau blocuri tip vilă. Ne-au plăcut proiectele lui, raportul calitate preț era bun, doar că singurul apartament rămas nevândut era cu fața spre un teren pe care nu era construit nimic, evident l-am întrebat ce anume va fi în fața apartamentului respectiv și ne-a spus că va construi un alt bloc, la doar 4 m distanță de acesta, deci urma ca toate geamurile să fie fată în față cu vecinii, ar fi fost ca și cum am fi locuit cu toții la un loc….

Tot acest dezvoltator ne-a făcut propunerea de a face un parteneriat cu noi, prin care ar fi vrut să-i dăm terenul pe care îl aveam, unde ar fi construit 2-3 case și una pentru noi. Nu prea sunt adepta parteneriatelor până nu îmi este clar ceva, însă, în urma unei alte discuții cu el mi-a spus că dacă ar fi în locul nostru, și-ar face casa acolo și nu în altă parte - și lui îi plăcuse zona foarte mult.


A fost totuși hotărâtor acest lucru, dar nu ultimul….


Aveam deja certificatul de urbanism - esențial arhitectului, pentru a ști care este regimul de construire (câte nivele se pot construi), destinația construcției, gradul de ocupare a terenului (suprafața casei să nu depășească procentul menționat) - aceste aspecte vor fi menționate într-un alt articol.


Aveam proiectul casei gata, dar frica acestui proiect nu mă părăsise și la începutul anului 2014 prin luna martie am găsit un apartament nou într-o vilă tip triplex în cartierul Tractorul din Brașov, zonă în plină expansiune imobiliară.

Am sunat la agenția imobiliară - anunțul era pus pe un site de imobiliare, cu poze, ne-am întâlnit aproape de locație pe o stradă neasfaltată, am vizionat apartamentul era aproape gata, se mai puteam face modificări, ni s-a spus că celelalte două apartamente sunt deja vândute, dar proprietarii erau în străinătate.

Apartamentul, parter cu etaj, 90mp construiti, cam 70 locuibili, două camere destul de mici sus, jos living și bucătărie, două curți micuțe una în față cu două locuri de parcare incluse în preț, una în spate, în spate un teren liber, preț final 64 mii euro, avans 50%, restul la predare.

Totul suna bine și frumos, deși noi aveam deja proiectul casei noastre gata, parcă ne-ar fi convenit acest apartament, însorit, la casă, nou, aproape gata, deși pe o stradă neasfaltată, dar accesibil, mai urma să facem niște modificări, ne gândeam deja la mobilă etc.

Agenția ne tot presa cu cei 50% avans, noi încă nu cunoscusem proprietarul și nici acte nu ni s-au arătat. Mi s-a părut ceva în neregulă, am încercat să negociem și comisionul firmei care era foarte mare 3%.

Am solicitat să facem demersurile notariale la notarul meu, dar mi s-a refuzat acest lucru pe motiv că toate documentele sunt la notarul lor și celelalte vânzări   s-au făcut tot acolo. Din nou am devenit suspicioasă, nici nu am știut că trebuie să cerem anumite documente cum ar fi: autorizația de construire, proces verbal recepție casă, cartea casei, cartea tehnică a casei.

L-am rugat pe soțul meu, care este mai atent și mai meticulos decât mine să caute pe site-ul Primăriei Brașov date despre această casă și proprietari.

A reușit cumva prin intermediul google să identifice firma și proprietarii și în baza acestor informații a căutat pe site-ul Primăriei Brașov informații referitoare la autorizația de construire și supriză nu exista, singurul document era existența unui certificat de urbanism, care însă nu îți conferă dreptul să construiești fără autorizație de construire, fără plăcuțe de identificare la locația respectivă.

A luat legătura cu agenția imobiliară pentru a-i spune domnișoarei respective că ne-am dat seama că am fost luați de proști, că respectiva casă nu are niciun fel de autorizație de construire și că de fapt ei vroiau să ne ia banii și cam atât. Și-a cerut scuze spunând că nici ea nu a știut….deși susținea că celelalte tranzacții s-au încheiat la notarul colaborator…..eu cred că bieții oameni au fost păcăliți….


De atunci am încetat orice căutare a vreunui apartament sau case și ne-am văzut de planurile noastre. Am demarat acțiunea obținere avize în vederea autorizației de construire care a durat din martie până în prima săptămână din luna septembrie 2014 când am început săpăturile. Proiectul casei era deja gata din luna martie sau februarie 2014.


Avantajele casei construite de tine:

  • știi exact ce materiale s-au folosit, etapele de construire, calitatea lucrării
  • știi exact ce materiale s-au folosit, etapele de construire, calitatea lucrării
  • o faci așa cum dorești tu (sau aproape) în funcție de necesități sau după cum vrea arhitectul….dar te reprezintă pe tine
  • a doua casă sigur iese perfect 🙂
  • ai satisfacția că ai dus la bun sfărșit un proiect
  • dacă ai o curte generoasă îti vei petrece timpul mai mult afară din martie până în noiembrie și vei avea multe activități sănătoase, vei învăța lucruri noi pentru că nu te-ai născut la casă
  • ești mai sănătos, interacționezi mai mult cu natura, ești mai activ (pentru unii pot fi dezavantaje)

Dezavantaje casă:

  • depășești bugetul, o termini pe etape (se întâmplă la toată lumea)
  • nu faci față la noile munci (dacă centrala este pe lemne, întreținerea casei ține de tine, grădina etc)
  • îți ia mult timp să faci curățenie
  • ai nevoie de mai multă mobilă
  • nu există mijloace de transport în comun, magazine, gradiniță, școală - dacă nu este în oraș și nu conduci
  • ai de dat iarna zăpada cu lopata 🙂

Agenții imobiliari și agențiile imobiliare

Cum începi să cauți locuința mult visată.

Atunci când începi să cauți un apartament sau o casă o poți face în mai multe feluri:​

  • Iți anunți toate cunoștințele - pot exista persoane foarte aproape de tine care doresc să-ți vândă propria casă sau apartamentul sau care cunosc astfel de persoane
  • Iei la rând toate site-urile de imobiliare, inclusiv olx
  • Intri in legătura directa - de obicei tot prin recomandare - cu agenți sau agenții, mai ales dacă nu ai timp și știi exact ce cauți.

Noi am încercat toate variantele, dar pentru noi niciuna nu a funcționat din păcate...noi ne-am amăgit că ne doream așa ceva, dar am și fost dezamăgiți de unele agenții imobiliare.

Prin prieteni nu am găsit nimic.

Din ziare foarte rar am reușit să comunicăm cu adevărații proprietarii, de obicei anunțurile erau postate tot de diverși agenți neprofesioniști, unii chiar utilizau poze false cu apartamente foarte draguțe, uneori aceleași poze erau utilizate de mai multe ori la diferite tipuri de apartamente, chiar pe mai multe site-uri, ajunsesem să întrebăm la telefon dacă pozele sunt reale.

De cele mai multe ori apartamentele erau deja “vândute” - aici mă refer la cele vechi, cărora li se făcea reclamă pentru un preț acceptabil, după care erai cumva “prins”, prezentându-ți-se ceva “foarte bun”, deosebit….undeva pe un deal, unde nu exista loc de parcare, unde urcai cam două etaje până la intrarea în casă, după care treceai un mic pod ca să păsești în casă și ulterior îți dădeai seama că nu sunt două camere, ci doar o cameră, holul fiind considerat cameră…., apoi mai urma să mai investești 15 mii de euro ca să poți locui, dar priveliștea era “de vis”.

Da, priveliștea este importantă, dar chiar poți să o vinzi în România?

Am avut și o experiență plăcută cu o agenție imobiliară din Brașov, nu știu dacă a fost neapărat deoarece am ajuns acolo printr-o cunoștință, mi s-a părut cea mai ok și profi agenție dintre toate.

Am fost invitați la sediu, ni s-a deschis o fișă în care au fost notate cerințele noastre, zona pe care o doream, numărul de camere, prețul. Foarte curând am fost invitați din nou la sediu și ni s-a făcut o prezentare în power point a tuturor apartamentelor care se potriveau cerințelor noastre, după care noi am selectat cam ce ne-a plăcut. A fost foarte util acest lucru deoarece am scutit ceva timp în căutările noastre.

Cu toate acestea, la fața locului, tot nu ne-am putut hotărî, deoarece nu totul corespundea cu ceea ce ne doream. De exemplu, mie nu-mi plăcea să am living-ul în aceeași încăpere cu bucătăria, chiar dacă se puteau face ceva modificări, multe structuri nu mai ofereau geam în living, lumina urmând să treacă prin bucătărie sau baia era prea mică, orientarea apartamentului față de punctele cardinale, etc., clienți dificili. Comisionul agenților este de obicei cam 3%, ușor negociabil.

O experiență bună am avut-o și cu agenții care reprezentau dezvoltatorii de blocuri noi din Brașov și din împrejurimi, prețurile apartamentelor noi au fost considerabil mai bune (dar aici nu au intrat locațiile de lux…), am avut ocazia să le vedem și în timp ce au fost construite, un avantaj era lipsa comisionului, dar au fost și aici câteva situații care nu ne-au ajutat să luăm o hotărâre: urma să se construiască ceva chiar în fața potențialului apartament, erau situații neclare cu proprietarii terenului pe care era construit blocul, erau neclarități cu legalitatea construcției în sine sau erau deja vândute apartamentele pe următorii 2 ani,deși ele nici măcar nu erau construite.

Am povestit mai pe larg despre experiența negativă cu un apartament într-o vilă nouă, vilă care nu avea autorizație de construire, care era neterminată, unde nu ni s-au arătat actele casei, dar agenții imobiliari erau foarte insistenți în ceea ce privește avansul de 50%.

Ideea este că nu putem să ne luăm după vorbe, ci doar după acte, iar dacă ajungem la acte este indicat să le mai verificăm încă o dată la propriul notar, măcar un extras de carte funciară este foarte util pentru teren și bineînțeles și pentru locuință.

Cum am ales arhitectul


Mă reîntorc la povestea casei noastre, parcă îmi este din ce în ce mai dor de ea, mai este atât de puțin și totuși atât de mult până o vom termina.


Suntem deja în februarie 2016 și mai avem de terminat exteriorul casei - termoizolația - și interioarele (glet, faianță, gresie, parchet) și gata, ne putem muta.


Cine are teren intravilan pe care se poate construi (există interdicții de construire dacă Electrica are stâlpi de înaltă tensiune) să nu ezite, este cel mai înțelept lucru pe care îl poate face, cu banii pe care îi dai pe un apartament la bloc poți construi o casă de dimensiuni normale (150 - 170mp cu tot cu beci și etaj).


Soțul meu îmi sugerase de ceva ani să construim o casă, însă eu mă temeam, știam câte probleme pot apărea, de fapt habar nu aveam, aș fi vrut ca totul să fie usor, nu s-a putut, acum regret că nu am luat această hotărîre când a vrut el.

Se spune că niciodată nu este prea târziu, se mai spune că toate se întâmplă când trebuie să se întâmple.


M-am hotărât să facem casă poate într-un moment al existenței mele când nimeni nu s-ar fi gândit la un astfel de proiect, job-ul era într-o perioadă cam moartă, nu știam exact nici ce perspective urmau, aveam niște probleme medicale parțial rezolvate sau nu, timp aveam ceva mai mult ca de obicei, momentul destul de bun, prețurile la materiale normale, era momentul pentru ceva nou, incitant, greu.


Început de 2014


Aveam terenul, aveam certificatul de urbanism, aveam documentația tehnică a terenului în format stereo 1970, ne trebuia un arhitect. Era bine dacă aveam deja și constructorul sau dirigintele de șantier pentru a afla mai multe despre cum se construiește, despre materiale etc.


Aveam niște numere de telefon de la câțiva arhitecți. Aici l-am lăsat pe soțul meu să aleagă, am mers pe mâna lui - o recomandare făcută de cunoștințe foarte apropiate.

Atenție, nu toate recomandările făcute de cunoștințe sunt bune. Ne-a lăsat un gust amar arhitectul nostru, dar sigur nu-l vom mai vedea niciodată.

După ce soțul meu s-a întâlnit cu doi arhitecți (prin iarna anului 2013), după ce le-a cerut niște modele de case făcute s-a hotărât să meargă pe recomandare, însă nu a știut mai multe lucruri.


Responsabilitățile unui arhitect:

  • Să te asculte și să îți facă o casă pe gustul tău
  • Neapărat să vadă locația pentru a ști unde și cum așează casa pe teren, cum amplasează geamurile, cât de mari le face, unde este bine să fie intrarea
  • Trebuie să fie disponibil pentru consultanță pe tot parcursul proiectului de la început la final
  • Semnătura lui este importantă pe toate procesele verbale care se scriu în diferitele etape de construire, dacă se face vreo modificare va trebui dată o dispoziție de șantier, la final, la recepția lucrării
  • La început ar trebui ca el să obțină toate avizele în vederea obținerii autorizației de construire (costă încă 100 de euro, noi am plătit, însă noi ne-am ocupat și de asta….)
  • Trebuie să îți explice că orice modificare a proiectului are consecințe și este foarte important să vizualizezi casa din faza de proiect, odată aprobat, avizat spre neschimbare este un pic mai greu să faci modificări. Toată lumea spune că nu e nicio problemă, ba da este o problemă,mai ales la partea de structură - noi nu am modificat decât niște geamuri, am mărit și am micșorat, am închis un geam - fără a le modifica poziția - și am fost nevoiți de autoritățile locale să dăm dispoziție de șantier - afost de data asta exces de zel (autoritățile nu ne-au ajutat, ne-au pus doar piedici și nu au respectat termenele legale, am dat numai peste incompetenți și neștiutori care ne-au pus pe drumuri de multe ori intenționat, pentru că habar nu știau ce au de făcut)


Noi nu am știut toate aceste lucruri, deși inițial am stabilit un preț (pe care l-am și plătit) care includea si obținerea tuturor avizelor (Romtelecom, Gaz, Electrica, Apa și canal, Mediu, SGA - acesta din urmă ne-a fost băgat pe gât de cei de la urbanism - a fost o simplă bifă din greșeală în valoare de 333 lei - avizul SGA se cere doar pentru locațiile în care nu există canalizare, la noi nu era cazul, toate utilitățile fiind la teren).


Mai mult, la Primăria Săcele nu exista arhitect șef, așa că ne-au trimis toată documentația la Consiliul Județean Brașov, dar aceasta este o altă poveste.


Să revenim, proiectul casei este cel mai important, trebuie să i se acorde o foarte mare importanță, să știi exact ce vrei. Să te gândești cam câți mp construiți să aibă casa pentru a aproxima și costul. Noi ne-am gândit la vreo 360 - 400 euro/mp la gata și am fi vrut o căsuță mică, în jur de 120mp.

proiectul casei de la munte

Proiectul casei de la munte

Am înțeles ulterior de la arhitect că nu avea cum să iasă de 120mp, nu am înțeles de ce (se gândea poate că la cât a cerut - cam 8 euro pe mp - nu-i ieșea destul). Ideea e că am ajuns cu casa la 157mp construiți parter și etaj și este chiar ok.


Arhitectul, foarte drăguț, tânăr și ambițios, nu ne-a spus la timp că va pleca definitiv din țară și că ne va lăsa cu ochii în soare chiar la final și chiar de la început.

Ne-a întrebat câte camere vrem, ce fel de camere, a mai venit cu idei, noi i le-am deturnat, de fapt mai mult eu, ne-a făcut o schiță a casei pe etaje, a mai adăugat câte un artificiu pe ici pe colo.


Arhitecții sunt destul de artiști, uneori uită că nu fac o casă pentru ei și nu vor să te asculte foarte bine. Casa este proiectată mai mult după cum a vrut el,dar dacă aș fi lăsat-o chiar așa, ar fi arătat din exterior mai mult cu o biserică din America, la exterior - din baie ar fi avut un perete de sticlă unde mi-a spus că aș putea să pun o plantă în ghiveci - era de fapt un loc mort de vreo 4-5 mp fără nicio utilitate, iar noi vroiam să utilizăm spațiul la maxim. Plantele stau în grădină sau în alt spațiu, nu la baie unde nu le vede nimeni….


Nu a vrut deloc să vină să vadă locația, deși era obligația lui, i-am explicat unde aș vrea să poziționez casa pe teren, el m-a lămurit că nu este bine acolo, după două luni când proiectul era gata a sugerat că ar trebui să mutăm casa acolo unde aș fi vrut eu inițial, însă a fost prea târziu, eram deja lămurită că sugestia lui inițială a fost totuși bună.


Geamurile nu au fost proiectate destul de mari, le-am mai modificat noi ușor (am avut însă nevoie de dispoziție de șantier), scările nu le-a proiectat bine, o grindă a pus-o prea jos - a trebuit să o eliminăm deoarece soțul meu este foarte înalt.


Ideea este că am rămas cu un gust amar mai ales la final când am aflat de la tatăl lui că renunțase și la ștampilă ca să nu mai plătească o sumă modică de 100 de lei, deși ne promisese că ne va ajuta chiar dacă nu mai era în țară.


Am uitat să menționez că eu și soțul meu avem gusturi diferite în foarte multe privințe, tocmai de aceea viața noastră este de multe ori o permanentă negociere, avem discuții în contradictoriu, se mai impune unul sau altul, alteori renunță unul sau celălalt în favoarea celuilalt.


Ce am învățat este că uneori are el dreptate, alteori eu am dreptate, normal cineva are dreptate, dar este important ca atunci când ești sigur de dreptatea ta să nu renunți la ea, iar dacă s-a luat o decizie și nu a fost cea mai bună am învățat să acceptăm, nu întotdeauna se mai poate schimba ceva.


Cea mai mare nebunie a fost cu dimensiunile geamurilor. Este foarte greu să estimezi mărimea lor mai ales dacă nu ai mai stat la casă. Geamurile se văd într-un fel din exteriorul casei (mai mici) și altfel din interior (mai mari). Este foarte importantă poziționarea acestora în casă, astfel încât să poți beneficia de multă lumină, să știi exact pe unde trece soarele, unde luminează și cât, orele în funcție de anotimp, ce este în jur, dacă mai sunt case unde cade umbra caselor.


Noi avem destule, aproape în fiecare cameră avem geamuri pe câte doi pereți inclusiv în bucătărie.


Terenul nostru fiind foarte îngust (16 - 18mp) și foarte lung, având case deja construite în ambele părți am fi putut așeza casa oriunde, însă într-o parte - la stradă avem un deal cu o pădure superbă, iar în partea opusă, o vale largă (spre DN1), dincolo de care se mai află un deal.


Am hotărât ca prima parte a terenului să o lăsăm liberă - (este posibil să o vindem sau poate ne mai vin alte idei), astfel încât singura posibilitate era să plasăm casa între cele două case vecine cu fața spre SE și SV, priveliște spre vf. Postăvarul și spre Bucegi, la o distanță de 60 de metri de drum.


Mi-ar fi plăcut să am alături arhitectul, dar el nu și-a dorit să fie profi și nu a vrut să vină deși i-am propus să îl ducem și să îl aducem - el locuind în Râșnov - cam la 25 de km distanță.


Arhitectul este obligat prin contractul pe care și-l asumă să ofere consultanță pe tot parcursul derulării proiectului, să ajute, să vină cu soluții dacă a greșit ceva sau nu a calculat bine ceva.


Este bine ca arhitectul să fie recomandat de cineva care și-a construit casă și care a avut o experiență plăcută cu acesta pe tot parcursul derulării proiectului.


Proiectul casei trebuie să cuprindă documentația tehnică - D.T. (D.T.A.C + D.T.O.E), este obligatoriu să conțină memoriile tehnice și detaliile părții de arhitectură, rezistență, instalații (încălzire, apă, curent), inclusiv un memoriu din care să reiasă capacitatea termică a clădirii și ștampila arhitectului pe toate acestea sau a unui verificator.


Nouă ne-au lipsit câteva memorii și ștampile, arhitectul era deja plecat din țară, l-am contactat, nu știa nimic de ele, așa că am apelat la alți verificatori și instalatori pentru tot ce ne-a cerut ulterior Consiliul Județean Brașov de unde ni s-a spus că arhitectul nostru se pare că nu cunoștea legislația….ne-am dat și noi seama ulterior.


Mai rău este că a greșit și la proiectare...nu a calculat bine scările de la beci și nici scările dintre parter și etaj, cele de la beci au ieșit foarte înghesuite,celelalte le-au recalculat meșterii, niște grinzi...și altele. Dezamăgitor, însă casa până la urmă a ieșit bine.


proiectul casei de la munte-vedere de sus

Proiectul casei Ramonei vedere de sus

Am atașat poze cu proiectul casei noastre, deși nu acesta este finalul…:). Chiar și eu sunt curioasă...

Cumpărarea unei case.

Ce trebuie să îți arate vânzătorul.

Te-ai hotărât să cumperi o casă. Ai găsit locația și îți place foarte mult. Casa este exact ce ți-ai dorit, are toate încăperile de care ai nevoie, însă tu vezi doar exteriorul și interiorul.

Este important, ca după primele întâlniri cu vânzătorul să știi deja cine e proprietarul casei, să ți se arate un CF recent (poți să îl scoți chiar tu, costă 20 de lei și ai nevoie doar de adresa corectă).

Este important terenul de sub casă, și pentru acesta trebuie să ți se arate un       CF (extras de carte funciară), de acolo primești informații referitoare la suprafață, numele proprietarului, liber de sarcini.

Dacă te interesează cum a fost construită casa, mai ales dacă este nouă, ar trebui să vezi proiectul casei și mai ales cartea tehnică a casei unde sunt trecute toate etapele de construire semnate de dirigintele de șantier, arhitect, inginerul de rezistență și constructor.

Poți cere și niște poze din timpul construcției pentru a vedea ce fel de materiale s-au folosit. (acest lucru ar trebui să fie identic cu ceea ce este scris în proiect).

La finalizarea unei case se face un proces verbal de recepție a casei care este semnat de autoritățile locale (reprezentanți ai primăriei, arhitect, diriginte de șantier, inginer rezistență, beneficia și constructor).

Dacă este vorba de o casă veche și nu ai acces la atâtea documente, vorbește cu un inginer constructor sau un arhitect care să aibă disponibilitate pentru a face o evaluare a casei. Dacă ești de acord cu ce ți se spune cumpără casa,dacă nu, mai caută.

Autorizația de construire

Este nevoie de autorizație de construire indiferent ce vrei să construiești pe teren: gard, casă, branșament apă - canal, branșament curent electric, gaz etc.

Acest document se obține de la primărie, actele necesare tot de acolo. Informațiile sunt postate pe site-ul primăriilor, dar este util să dai un telefon pentru ca nu cumva să mai ai nevoie de o hârtie mică, mică….

Noi am inclus în cererea de autorizare casa și gardul, nu știu dacă am fi putut include și branșamentele la utilități deoarece nu mi-a spus nimeni lucrul acesta, nici nu am întrebat pentru că nu am știut.

Am crezut inițial, că proiectul casei, având deja incluse proiectele pentru utilități, dar nu cele finale, nu ar mai fi fost nevoie de alte autorizații de construire, dar surpriză, am avut nevoie de autorizație de construire și pentru branșamentul apă canal și pentru curent.

Apropo de curent, am așteptat 7 luni de zile din momentul în care am depus actele și până am avut efectiv curent (branșament final), iar taxele nu au fost mici deloc.

Obținerea autorizației de construire casă a fost o întreagă poveste de coșmar.

Am depus la primăria din Săcele o întreagă documentație, proiectul, acte, am mers la verificat cu ele să mă asigur că totul e în regulă, am plătit o taxă stabilită de ei la valoarea cerută de primărie, care ulterior s-a modificat, inițial am plătit cam 900 de lei, iar la final, după recepția casei am mai plătit o diferentă de 1100 de lei.

Valoarea casei la impozite a fost socotită la 400 000 lei - lucru ireal - dar au spus ei că e conform codului fiscal….(vechiul cod fiscal din 2015). În timp ce un bloc al unui prieten din Săcele cu o suprafață de 10 ori mai mare decât casa mea a fost evaluat la un milion de lei, casa mea, de 157mp a avut valoarea impozabilă calculată la aproape 400 mii lei și la această valoare am plătit taxe atât la primărie cât și la institutul de stat pentru construcții - nu merită să îi scriu denumirea cu litere mari deoarece nu consider esențial, am dat 2000 de lei și mai am de dat încă pe atât la această instituție care nu m-a ajutat cu absolut nimic, dar care trebuie să primească niște bani doar pentru că așa scrie în lege, nu este incredibil câte instituții și job-uri primesc bani de pe urma ta, amărât ce ești care lucrezi în România și strângi bani ca un prost de 15 ani și te mai împrumuți pe încă 20 de ani garantând cu un imobil care nu e al tău pentru că băncile nu cunosc programul Prima Casă pentru o casă….decât în termenii lor nu și ai tăi….și tot nu îți ajung?

Cu mare întârziere, am primit autorizația de construire după ce a stat peste 30 de zile la Primăria Săcele, de unde nu mai pleca spre Consiliul Județean Brașov deoarece nu exista arhitect șef la Săcele, la Consiliul Județean a mai zăcut aproape două luni pentru că mi-au mai cerut niște ștampile de la niște verificatori, apoi persoanele care trebuiau să verifice și să semneze erau rând pe rând în concediu, când în sfârșit să obțin autorizația, după ce au revenit cu toții din concedii, a fost angajat un arhitect șef la Săcele, deci dosarul a fost retrimis la Săcele, unde în loc să mi se dea autorizația pe loc sau în maxim 5 zile, nu reușeau să facă analiză pe text la o frază stupidă scrisă de un prost vorbitor de limbă română de la Consiliul Județean Brașov, care a vrut să scrie o frază în favoarea mea….un binevoitor probabil.

Fraza suna cam așa: la eliberarea autorizației de construire se va arăta planul zonei, străzile și iluminatul stradal…..Mi-au trebuit alte două săptămâni să-l conving pe arhitectul șef că fraza aceea nu se referă la mine, ci la ei, nu eu trebuia să le arăt ceva, cum aș fi putut eu să le arăt sau să fac eu un plan cu zona, străzile și iluminatul public?

Ei erau obligați să îmi dea un plan cu această situație. Parcă eram într-un roman de Kafka.

După două săptămâni s-au elucidat lucrurile și în sfârșit am putut să demarez lucrările cu câteva zile întârziere…..Deci, deși proiectul și avizele au fost gata în aprilie, abia pe 4 septembrie 2014 am putut să începem lucrările….

Nici astăzi nu îmi vine să cred că am trecut peste atâtea obstacole, în loc să fiu ajutată de autorități acestea nu au făcut decât să îmi pună piedici, m-au pus pe drumuri și m-au alergat ca pe un câine hăituit, exact așa m-am simțit. Le-aș spune să le fie rușine că totul este doar o bătaie de joc.

Până nu m-am programat în audiență la un vicepreședinte, nu mi s-a rezolvat nimic, nemai fiind nevoie de audiență.

Rememorând toate aceste lucruri mă simt din ce în ce mai rău, am rămas cu un gust amar, mai ales că problemele nu s-au încheiat, atât de multe ilegalități au fost făcute de Primăria Săcele încât simt un mare dezgust.

Mori cu zile și nu se rezolvă nimic, pentru că în țara asta nimeni nu are simțul răspunderii și nimeni nu lucrează în echipă pentru binele comunității.

Ajungi să renunți la multe doar ca să ai liniște, pentru că nu mai ai puterea să te lupți cu niște autorități nepăsătoare deși tu ai respectat legea și toate cerințele lor absurde.

Cum alegi constructorul, ce negociezi


În momentul în care ne-am hotărât că vom construi o casă, bineînțeles că ne-am hotărât și la constructor. Eu știam pe cineva de câțiva ani de zile, prin recomandare, căruia i-am făcut câteva vizite din timp, înainte chiar de a demara proiectul casei. Ne-a dat sfaturi foarte utile și nici prin gând nu mi-a trecut că nu va fi el cel care ne va face casa.

Omul a fost extrem de profi, ne-a făcut o ofertă pentru casa la roșu cu tot cu materiale și manoperă, defalcat. Ne-a mai spus că, de obicei, casa la roșu reprezintă doar 40% din valoarea totală a casei, restul de 60% fiind finisajele, utilitățile (nu e chiar așa).

Casa la roșu înseamnă casă cu acoperiș, pereți, fundație și coș - fără geamuri și utilități trase în casă. Dacă acestea din urmă există atunci casa e la gri (fără gresie, faianță, parchet, gletuit).


Din păcate nu l-am ales pe acest constructor ok pentru că cineva din familie a mai vrut să negocieze ceva sau mai bine zis nu a știut ce și cum să negocieze și eu am mai căutat pe cineva, recomandat și încă pe cineva tot recomandat și am făcut cea mai proastă alegere posibilă, alegându-l pe cel care ne-a dat oferta cea bună la materiale și ne-a cerut cea mai scumpă manoperă pentru casa la roșu (35 mii lei, împărțiți pe etate, avans 7000 lei, turnarea primei plăci 7000, turnarea celei de a doua plăci încă 7000 șamd).

Prețurile la materialele date de acesta din urmă au fost în totalitate eronate, adică erau ceva mai mari la Dedeman, dar asta e, ne grăbeam că era deja septembrie și trebuia să terminăm până în noiembrie.

Sincer, nu prea mi-a plăcut mie de acest individ, dar eu l-am găsit, soțul s-a lăsat impresionat de prețuri fără să le mai verifice, așa cum a făcut înainte și am dat drumul la treabă.


Ce nu am știut și unde am greșit în alegerea constructorului:

  • trebuia să negociem doar manopera, materialele oricum noi le-am comandat, negociat

  • ar fi trebuit să vedem neapărat ce lucrări a mai făcut (terminate) constructorul, sa avem feedback clar primit de la clienții lui - am văzut doar ceva în lucru

  • este important să ai un paznic (ne-a dat constructorul - un lucru bun)

  • este cel mai bine să îți cumperi singur materialele - chiar dacă toți constructorii spun că au sursele lor și prețurile cele mai bune nu este adevărat - de exemplu la Dedeman îți alegi un agent de vânzări cu care ulterior negociezi cele mai bune prețuri

  • am avut încredere în recomandarea făcută de niște cunoștințe care nu au fost în totalitate sincere cu noi în ceea ce privește caracterul constructorului, în schimb, dirigintele de șantier - recomandat tot de aceleași persoane și inginerul de rezistență au fost impecabili.


Început de septembrie 2014, aproape gata de a demara, negociat casa la roșu (fundație, pereți, acoperiș, coș, paznic - o rudă de-a lui Mache - constructorul, inginer pe teren care să supravegheze construcția și să facă calcule, etc) - 35 000 lei manopera, materialele în grija noastră - a soțului - pentru că aici el se pricepea.

Am anunțat începerea lucrărilor la Institutul de stat pentru construcții și la Primăria minunată din Săcele, săpasem deja fundația când am informat institutul de stat pentru construcții - deoarece ne era ținută autorizația pe loc de două săptămâni - am mai povestit că o simplă frază îmi ținea hârtia în loc…., am fost asigurată de arhitectul șef că nu vom fi amendați deoarece era vina lor - ne întârziaseră deja cu peste o lună de zile, iar la institutul vieții, nu am intrat în detalii, ne-a însoțit și dl. Ing. diriginte de șantier, un om excelent și perfecționist - însă nu a venit nimeni în inspecție - normal trebuia să vină o comisie să vadă că pamântul e drept și să își dea acordul pentru începerea lucrărilor. Dacă lucrarea nu este mare, iar ei sunt foarte ocupați nu mai vin să verifice.

Demararea și desfășurarea proiectului “casa”


Așa cum am menționat, am demarat acțiunea săpătură fundație, prin 4 septembrie 2014.

Nu știu ce a fost în capul meu, dar m-am simțit datoare să îmi anunț vecinii că vom demara construcția, să aibă grijă de copii să nu intre în zona neprotejată și să-i informez că va fi mult zgomot.

Fac acum o paranteză, între mine și vecinii din dreapta (trei la număr, doi cu case construite și locuite) există un drum de servitute - al lor, nu al meu, de doar 3,20m. Vecinul al doilea, de ani de zile se ruga de mine să îi las măcar doi metri ca să poată să intre mai bine în casă.

Nu găseam sens la acest lucru, mai ales că eu nu aveam de gând să parcelez terenul și nici nu aș fi avut de ce să îmi îngustez și mai mult terenul, dar cumva am fost de acord, așa că i-am sunat pe acești vecini să îi întreb cum rămâne cu drumul - eu eram dispusă să le cedez 2 metri pe o distanță de 100 de metri, deci cadou peste 200 de mp….offf când mă gândesc acum câtă prostie pe capul meu.

Vecinii m-au luat rost că dacă ei și-au lăsat 3,20 atât trebuie să las și eu, că altfel n-am ce căuta pe drum - dacă lăsam doar 2m cum a fost înțelegerea eram eu într-o mare pierdere și uite așa au urmat niște discuții violente, mi s-au trântit telefoanele în nas și am auzit numai înjurături de la nevasta vecinului, cuvinte aruncate nu tocmai frumoase.

Am dat drumul la treabă conform proiectului, fără a mai face favoruri stupide unor oameni nebuni, la 2 metri de limita terenului meu, a ieșit de fapt la 2,5 metri, ulterior aceștia și-au dat seama de gafa făcută, dar a fost prea târziu, au început să se roage insistent să-mi mut “groapa” de acolo (se refereau la fundație), să țipe că de ce mi-am pus casa în fața casei lor și multe altele.

Au trimis chiar și poliția locală care nu a avut ce face deoarece totul era în regulă și eram pe terenul meu, cu autorizație și proiect, toate ca la carte.

Nu-mi venea să cred că am ajuns în halul ăsta, să fiu nevoită să îmi mut casa pentru că așa vor vecinii, acum îmi vine sincer să râd.

După o săptămână de stres, când eu și soțul trebuia să ne concentrăm pe lucrare, iar noi ne gândeam pe unde vor intra vecinii, că dintr-o dată nu mai aveau loc, nu mai aveau pe unde, până atunci, terenul meu nefiind îngrădit ei s-au putut bucura și folosi de el cum au vrut, iar acum eu le îngrădeam posibilitățile.

În ce lume trăim, Doamne, m-am gândit, a înnebuit națiunea.

După o săptămână de nesomn m-am dezmeticit și când m-au abordat din nou la teren - pentru că la telefon nu le-am mai răspuns - le-am spus că eu respect proiectul, sunt pe terenul meu, am vrut să le fac un bine, ei au vrut să mă păcălească și le interzic să mă mai abordeze.

Eu nu le-am dictat lor ce să facă pe terenul lor, nu eu le-am spus să își lase cale de acces 3,20 metri, nu e treaba mea ce fac ei, să își mute gardurile și să mă lase să mă concentrez la ale mele, altfel îi dau pe mâna poliției pentru hărțuire și injurii.

Și astfel am terminat discuțiile.


Menționez că nu am mai avut probleme cu aceștia, în schimb și-au amplasat o bufniță la geam cu fața spre spatele casei noastre, care nu știu ce vrea să simbolizeze, dar sper că e de bine pentru noi….:)) (promit să pun o poză cu bufnița).

Să revenim, început de septembrie, eu am fost prezentă în prima zi ca să le arăt meșterilor unde vreau să fie poziționată casa, s-a săpat fundația sub atenta coordonare a lui Mache, constructorul cel viteaz.

Ce să vezi, am rămas puțin surprinsă când am văzut componența echipei de meșteri și zidari (5 sau 6) - toți țigani, doar inginerul român și paznicul, ceva rudă cu Mache.

Paznicul a fost cazat într-un container căptușit foarte ok până în noiembrie la sfârșit, erau chiar două paturi înăuntru și masă, scaune. (s-a îngrijit de asta tot constructorul).

L-am sunat pe soțul, întrebare de baraj, vai i-ai văzut, da, zice el, și ce părere ai, chiar nu știu ce să zic, nu mă așteptam, nici eu, nici eu…..dar am zis că cel mai bine e să nu avem idei preconcepute și bine am făcut.

I-am urmărit pe țiganii noștri la muncă și chiar munceau, am fost foarte mulțumiți de ei, iar munca nu era deloc ușoară, munceau de la 8 dimineața până seara cu pauză de masă și iar muncă.

În trei săptămâni au ieșit cu casa la suprafață și au turnat prima placă, soțul nu a lipsit nicio zi de acolo, dar mai ales la etapele determinante unde au venit și dirigintele de șantier și inginerul de structură (trebuia și arhitectul, dar el oricum era plecat din țară).

Totul bine și frumos, soțul a dat banii după cum ne-am înțeles la fază determinată. Au trecut două săptămâni, a început ziditul, Mache a cerut avans, soțul meu i-a dat soției lui Mache, banii nu au mai ajuns la muncitori, aceștia după turnarea plăcii dintre parter și etaj au început să își arate nemulțumirea, unii chiar nu au mai venit la lucru, pe bună dreptate, Mache nu îi mai plătea pentru că își construia și el casă, ce să vezi.

În octombrie pe la sfărșit s-a turnat placa dintre parter și etaj, inginerul ne părăsise deja deși a făcut foarte multe greșeli, a calculat greșit anumite cote, cam toți țiganii erau plecați, ne-am trezit cu niște meseriași noi, doi, vai de ei de pe la Covasna și a început distracția, vărul paznic plecase și la plecare, fără să spună cuiva a luat cu el și drujba, căreia am aflat că i se mai spune semnificativ “sporul casei”.

Culmea, când pleca fără să anunțe l-a găsit soțul meu pe drum și l-a mai dus și la gară :))).

Da acum îmi vine să râd, dar atunci am plâns din nou, l-am sunat pe Mache, l-am certat cum am putut mai bine, el avea câteva șantiere începute, nu-și plătea oamenii, iarna se apropia, oamenii plecaseră, alți beneficiari i-au făcut plângere la poliție, noi nu….

Luna noiembrie deja, vremea mai era frumoasă, dar cofratul abia se mișca, inginer de șantier la noi era un tânăr care nu știa să citească schițele, nu știa să măsoare, mi-a greșit geamurile, o nebunie întreagă, paznicul era un alt văr al lui Mache, un bețivan care azi plângea, mâine râdea, labil psihic.

Cei trei, paznicul și meșterii de la Covasna au rămas de au dormit toți în container, i-am găsit beți morți de câteva ori, un coșmar interminabil, lui Mache chiar eu i-am dat banii pentru faza determinantă în avans (placa dintre etaj și pod), treaba părea să nu mai avanseze.

Am avut noroc că au venit zidarii pricepuți, însă la placă s-a împotmolit toată treaba, nu mai avansam deloc.

L-am sunat pe Mache și i-am zis că e evident că e depășit de situație și că preluăm lucrarea.

Era chemat mereu pe la poliție și pe la ITM, a fost de acord să ne lase paznicul, cei doi simpatici din Covasna, l-am reangajat noi pe unui dintre țigani care știa ce face - era foarte priceput la fier, soțul cu un coleg sau doi și nașul și uite așa s-a lucrat la ultima placă, care culmea a și iesit cel mai bine, l-am adus pe dl. Inginer diriginte de șantier să verifice lucrarea, le-a mai arătat unde să mai lege ceva fier, i-a lăudat pe toți și s-a turnat placa pe 24 noiembrie (cred) cu adezivii corepunzători pentru vreme friguroasă.

A venit și o ploaie după - asta nu a fost foarte bine, dar nu ne-a prins iarna cu casa neacoperită, era bine dacă aveam acoperișul făcut, dar nu mai era timp pentru el.

Soțul a sigilat placa cu ce a putut, plastic, cartoane și așa a rămas căsuța noastră până în primăvară.

Ne-am mai încărcat și noi bateriile și ne-am tras puțin sufletul.

Lucrări de făcut pentru anul 2015:

  • acoperișul

  • instalațiile sanitare, electrice, încălzirea prin pardoseală

  • branșamente apă, canal, curent

  • am renunțat la gaz deși e la drum

  • izolația exterioară

  • tencuit interior și gletuit

  • placat cu gresie,faianță, parchet

  • gard de finalizat și poartă


Ce frumos, mai e puțin, eu speram să ne mutăm în luna iulie, apoi în luna octombrie 2015, apoi mi-a pierit orice urmă de speranță.

A venit primăvara 2015, am început să căutăm meșteri pentru acoperiș, lemnele le aveam deja, uscate, frumoase.

Am cerut oferte, am primit între 5000 de lei și 12 000 de lei doar manopera, am ales ce a fost mai ieftin, dar și mai bun. Doi băieți specialiști în lemn dintr-un sat de munte. Au lucrat destul de bine, au terminat în două săptămâni.

Între timp am aflat că pentru branșamente ne trebuiau alte proiecte, alte avize și contracte cu firme neapărat pentru branșamentele finale apă canal și curent electric. Și a început iar distracția cu avizele și cu certificatul de urbanism.

De la Primăria minunată când îmi trebuia un singur certificat de urbanism mi s-au dat două, când mi-au trebuit două, mi-au dat doar unul, deci m-am distrat foarte tare. Iar a început cercul vicios de semnături și avize, proiecte.

Le-am rezolvat. La electrica a durat cel mai mult - 7 luni de zile de la depunerea cererii până la branșamentul final - adică dat drumul la curent, a durat enorm, nu am dat șpagă la nimeni.

La branșamentul apă canal, firma ne-a dat la început un preț apoi a cerut de trei ori mai mult, am ajuns de am plătit 12 000 de lei pentru apă și canal și branșament final - am tras țeavă pe 60 de metri - din drum până la casă.

Branșamentul acesta a fost cu multe peripeții, deși inițial s-a săpat pe terenul nostru - unde aveam deja autorizație inițială - nu eram pe domeniul public, primăria și poliția locală ne-au oprit lucrările fără ca măcar să se uite pe documente, ulterior m-am dus pe capul lor și am insistat să le arăt documentele, le-am spus că e un abuz ce au făcut și au recunoscut că nu au știut, dar vezi doamne, era o reclamație făcută de cineva, persoană foarte importantă (ceva judecător la curtea de apel - era o minciună cred).

În ziua în care s-a făcut branșamentul nu au găsit canalizarea, de fapt au gasit-o,dar au zis că nu e aceea, au căutat-o încă 7 ore și au hotărât că prima țeavă găsită la 10,30 era de fapt ok.

Atât de multă prostie nu am văzut niciodată, factură nu am primit, dar mi se băga pe gât și buldozerul, iar a trebuit să pun piciorul în prag și să le spun că e jegmăneală la drumul mare, hoție, răspunsul a fost, păi dacă vă faceți casă aveți bani. Da, dar nu de dat la hoți.

Oamenii aceia au lucrat la 4 metri adâncime fără nicio măsură de protecție, bătaie de joc din cauza șefului lor, un alt șmecher, care mă punea să plătesc și buldozerul la 100 de lei ora, adică îmi cerea vreo 1500 de lei - i-am dat 600 și i-am zis că n-are decât să se descurce cu cine l-a chemat, eu nu am angajat buldozer, ci firmă….

Bani ne trebuiau și nouă,resursele ni se terminaseră de ceva timp, aveam bani împrumutați de la nași și cel mai bun prieten al soțului, așteptam să se decidă o mamă să își pună casa la bătaie sau puteam intabula casa, dar aveam un proces pe rol și nu puteam să intabulăm.

Numai probleme, dar în fața celorlalți eram niște plini de bani că doar ne facem casă. Cu câte sacrificii nu a întrebat nimeni. Niște oameni de nimic.

Instalația electrică în casă terminată, geamurile termopan puse, instalația în pardoseală gata, tencuit interior gata, branșamente gata. Pe 22 iulie 2015 am semnat proces verbal de încheiere a lucrărilor, deși mai aveam termoizolația și alte lucrări, conform legislației am putut.

A fost o întreagă distracție la primărie când mi-au socotit valoarea impozabilă a casei la 83 mii euro, când nici dacă o făceam cu firmă nu mă costa atât de mult, și a trebuit să plătim diferența.

Nu a contat ce am declarat noi, s-a calculat conform codului fiscal și atât a rezultat…..În timp ce un bloc al unui amic, cu o suprafață de 10 ori mai mare a avut o valoare impozabilă de 1 milion de lei, casa noastră a avut stabilită valoarea impozabilă la aproximativ 376 mii lei.

Am plătit ce trebuia plătit, mai puțin la Institutul de stat pentru construcții, acolo suma întreagă de plătit e de aproape 4000 de lei, mai avem timp până în septembrie 2016.

Sunt foarte mulți bani dați statului degeaba, nu am primit niciun fel de ajutor nici de la Primărie,nici de la Institutul de construcții și nu am înțeles de ce toate au costat așa de mult, și branșamentul la electrica peste o mie de euro și tot așa, bani, bani, bani, că doar ai și îți faci casă, dacă îți faci casă trebuie să te stoarcă toți, avize, ștampile verificatori, primării, consilii județene, apa, electrica, gazul, romtelecom etc….toți vor bani, bani, bani, ceva la unii, o virgulă ceva alții, mii de euro cu care îți mai făceai ceva la casă și poate îți luai un credit mai mic….

Octombrie 2015 - ultimele lucrări tavanele, soțul a dat iar bani în avans și lucrările au rămas nefinalizate - s-a lucrat până prin decembrie.

Martie 2015 - tavanele încă nu sunt finalizate, mai trebuie șlefuite, la beci mai era ceva de reparat la uși, am terminat-o supărată pe meșter pentru că și acesta m-a dezamăgit, nu mai continuăm cu el pentru că e neserios.

Echipă nouă vine de mâine să lucreze, sper să finalizăm cu ei, am pus pe hârtie toate prețurile și lucrările, acum, în sfârșit știm ce vrem și cum să discutăm cu oamenii și cum să îi găsim.

Recomandarea a venit din partea unui foarte bun prieten care a avut numai necazuri, deși a construit un bloc vilă superb în Săcele, a făcut drum pe banii lui, a tras apă și gaz pe banii lui și autoritățile nu l-au sprijinit cu nimic, doar i-au pus piedici, la asta se pricep de minune cei de acolo.

Lucrări de făcut:

  • gletuit

  • faianță, gresie, parchet

  • termoizolație vată bazaltică

  • gard de finalizat


Termen 1 Mai! Știu deja că nu acesta va fi...sper iunie 2016…..

Urmează poze:

Va continua….































  • mishu says:

    multumim pentru timpul acordat sa aflam din meandrele construirii unei case in romania.
    zicem ca guvernul isi bate joc de noi. uite cum si cel de langa noi, in cazul asta cei de la primaria Sacele si-au batut joc in asa hal de voi… parca Romania ar fi tara lor iar noi stam din mila lor.
    eu ma gandeam cand auzeam pe cate cineva la o metoda : oare daca te duceai cu o camera video si inregistrai convorbirile, oare era altfel ? oare i-ar pune putin pe astia la treaba ?

  • Miha says:

    Incredibil cat de incurcata e tara noastra cu sistemele ei…..adevarul ca “suntem” (bineinteles ca nu toti dar din pacate se dovedesc a fi cei de care ne lovim in anumite proiecte) o natie foarte complicata……. ar putea fi totul atat de simplu….. autoritati de NIMIC bune.
    Oare se va schimba ceva in tara asta?
    Suntem pe punctul de a ne cumpara o casa (nu noua, ca nu dispunem da multi banuti dintr-o data) sau un teren si ma cam sperii la ce am citit…..

  • Marcel says:

    Este o alegere atat de complicata construirea unei case incat ajungi sa pierzi ani de viata si nervi stresati pentru un vis. Dincolo de taxe si institutii vedem ca este foarte greu sa gasesti oameni de incredere si profesionisti: arhitect, constructor chiar prieteni fara interese iar echilibrul consta in a plati putin mai mult pentru oameni seriosi sau mai ieftin si cu riscuri mai mari. Sunt curios daca luand de la capat procesul, ati fi dispusi sa platiti putin mai mult pentru o treaba bine facuta si cu mai putine batai de cap?

    • Bogdan Livinti says:

      “Este o alegere atat de complicata construirea unei case incat ajungi sa pierzi ani de viata si nervi stresati pentru un vis.”

      Mai bine uitam visul si ne mutam in chirie sau in rulote si vizitam lumea.

      “iar echilibrul consta in a plati putin mai mult pentru oameni seriosi sau mai ieftin si cu riscuri mai mari”

      Cum ii gasim pe acei profesionisti, sunt dispusi sa fie auditati independent? Autodeclararea ca profesionist nu are valoare, eu as fi dispus sa-i auditez contra cost si sa le ofer posibilitatea sa obtina clienti prin site-ul propriu.

      “Sunt curios daca luand de la capat procesul, ati fi dispusi sa platiti putin mai mult pentru o treaba bine facuta si cu mai putine batai de cap?”

      Depinde cum definim “treaba bine facuta”.

  • Cata says:

    Oricat demult ar dura construirea unei case, la sfarsit cu siguranta te simti implinit. Pentru asta ne trebuie multa rabdare mai ales in ceea ce privesc autorizatiile si tot ce mai e nevoie.

  • >